Vălul pictat de W. Somerset Maugham – titlu original : The painted veil

Nu demult am terminat această carte și nu prea știu de unde să încep căci nu vreau să pară nici mai bună nici mai rea decât a fost. Să nu înțelegeți greșit, mi-a plăcut doar că am rămas așa cu câteva nemulțumiri și gânduri împrăștiate ce sper să le așez până la sfârșitul recenziei.

Vălul pictat se bucură de 3,5 stele pe Goodreads iar eu i-am dat 4.

Vă fac cunoștință cu Kitty: o tânără răsfățată, fără prea mult bun simț, cam încrezută și totuși norocoasă! A crescut într-o familie în care tatăl ei era doar o persoană ce asigura traiul familiei, mama ei o neglija și o nedreptățea  pe fiica mai mică doar pentru că Kitty era mai frumoasă și putea face o căsătorie reușită. Momentul în care s-a căsătorit cu Walter i-a oferit ocazia să afle ce e cu adevărat important în viață și să încerce să își croiască o altfel de viață… de asta o consider o norocoasă, că a dat peste Walter- un biochimist care lucra în China colonială, un tip aparte cu un bun simț ieșit din comun, sensibil și atent la partenera lui.

Deși au dansat de mai multe ori la baluri și au mai avut unele discuții scurte, Kitty nu reținuse nici măcar cum se numește și i-a acceptat cererea în căsătorie doar ca să se căsătorească înaintea surorii ei. El era conștient de faptul că ea nu îl iubește, dar probabil a gândit ca orice îndrăgostit că poate iubi el pentru doi.

„Nu ridica acel văl pictat, pe care cei care trăiesc îl numesc Viață”-Percy Bysshe Shelley

Ajunși în China, Walter mergea la muncă și încerca cât putea el să îi arate dragostea fără să abuzeze de drepturile lui sau fără să o deranjeze în vreun fel. Dar, ei i se părea plictisitor și își dorea doar ea știa ce, așa că și-a găsit amant- un tip din lumea bună de acolo. Aici mi-a venit în minte vorbele ce le repeta de câte ori avea ocazia un prieten din adolescență :”Femeile trebuie “bruscate”. Cu cât te porți mai frumos cu ele, cu atât te arzi mai tare” .

Cu cât îl cunoșteam mai bine pe Walter cu atât supărarea mea pe Kitty creștea.

Când soțul i-a descoperit aventura, a luat-o cu el într-un sat unde era epidemie de holeră, se pare că gândurile lui nu erau prea curate când a luat această decizie. Cu frica în sân, aceasta l-a urmat neavând de ales. Moartea o îngrozea puternic, dar acum o îngrozea și faptul că nu cunoștea gândurile soțului ei ce și-a schimbat complet atitudinea față de ea.

Acolo Kitty a cunoscut câteva persoane ce i-au influențat, cred eu, destinul și a lucrat într-o mănăstire unde avea grijă de orfani. Cei doi au avut câteva discuții din care reieșea că Kitty începea să se maturizeze.

“Cred că mă nedreptățești, spuse ea. Nu e corect să mă învinovățești pentru că am fost proastă și frivolă și vulgară. Așa am fost crescută. Toate fetele pe care le cunosc sunt la fel… E ca și cum i-ai reproșa unui afon că se plictisește la un concert simfonic.”

“Face ca totul să pară îngrozitor de neînsemnat. Omul ăsta parcă nici nu e om. Când te uiți la el, abia dacă te poți convinge că a trăit vreodată.”

Nemulțumirea supremă pentru mine a apărut când lucrurile au început să se așeze oarecum pentru ea, dar pentru el nu, când ea a simțit mai puțină durere la moartea lui decât mine-un simplu cititor, când am conștientizat că el practic a cerut prin acțiunile lui acest sfârșit-probabil datorită firii lui prea sensibile pentru obrazul ei gros! Încă sunt oarecum dezamăgită…

Dar povestea ei nu se termină aici, viața i se intersectează iar cu cea a amantului și a soției lui, unde observăm dacă s-a prins ceva de ea sau a rămas aceeași proastă ignorantă!

Mi-a plăcut mult locul ales pentru desfășurarea acțiunii: China! Am prins câteva descrieri care mi-au întărit  ideea că Orientul e minunat! Mi-ar fi plăcut să fie descrisă viața din sat, dar sigur în mijlocul epidemiei de holeră nu era prea frumoasă!

Aveam alte așteptări, dar tot mi-a plăcut și o recomand cu toată încrederea… la urma-urmei nu e nimic mai frumos ca o carte ce nu te lasă să anticipezi cum se vor desfășura lucrurile!

 

 

 

 

P.S. la cât de frumușel e Walter cum să îți cauți amant? :-))

You may also like...

26 Responses

  1. Admin spune:

    Din nefericire exista și altfel de femei. Îmi place foarte mult când întâlnesc în cărți exemple pozitive de bărbați: oameni buni și calzi, care iubesc necondiționat pe cine nu merita. Cartea o am și eu în wishlist, ba era indisponibila, ba uitam de ea. Dar cu ajutorul recenzie tale, sper sa nu mai uit 🙂

  2. Frumoasa recenzia, felicitări! Eu nu am citit-o, dar cred ca mi-ar plăcea.

  3. Admin spune:

    Nu cred că mi-a mai părut așa rău după vreun personaj 🙁

  4. Admin spune:

    Nu cred că mi-a mai părut așa rău după vreun personaj 🙁

  5. Am citit cartea. Mi-a placut dar m-a si enervat. Finalul mi s-a parut brusc si enervant. In mare cartea este frumoasa dar au fost si pasaje care m-au cam plictisit.

  6. Laura Elena spune:

    Prima dată am auzit de film, dar nu am avut putere să-l vizionez până acum. Apoi am auzit de carte, despre care mulți spun că e foarte bună, dar nu am apucat să o cumpăr ca să o pot citi. Dar o trec pe lista de dorințe din iarna asta :), poate o voi citi :).

    Mulțumesc mult pentru recomandare 🙂

  7. Dacă pana acum nu stiam ce sa cred despre cartea asta, ei bine, acum…sunt sigura ca imi doresc sa o citesc! Mersi! Imi place mult recenzia ta!

  8. Admin spune:

    Mă bucur mult! Lectură plăcută!

  9. Felicitari pentru recenzie! Un subiect tare interesant! 😀 Poate dau si eu de carte.

  10. Eva Anca spune:

    Nu stiam de cartea asta, dar pare interesanta. Poate o voi citi candva.

  11. Ana Maria Chiperi spune:

    O carte interesantă! Felicitări pentru recenzie!

  12. Silvia spune:

    Atunci merită citită!

  13. Dana spune:

    Mă atrage de mult titlul. Iar acum stiu sigur că vreau să citesc cartea.

  14. Laura spune:

    M-ai facut sa zâmbesc cu ultima frază! 🙂 Felicitări! Cred ca este o carte uimitoare!

  1. 11 martie 2019

    […] Păi cum să existe TAGUL CRĂCIUNULUI și eu să nu îl preiau… Vreau să felicit fetele de la Delicatese literare pentru idee și mulțumesc pentru posibilitatea de a prelua tagul! 1.Bradul. Verde tot timpul anului. O carte clasică nemuritoare, care ți-a rămas în suflet! O să aleg Vălul pictat. […]

  2. 11 decembrie 2019

    […] tinere femei și prin ea, a națiunii din care face parte.   Atât în Vălul pictat (recenzie aici) cât și aici, mi-a plăcut faptul că nu apăreau personaje pe care să le poți uita. Autorul a […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *