PÂNZA DE PĂIANJEN de CELLA SERGHI recenzie
Cella Serghi
Știți cum e atunci când “fugi” de un autor mulți ani și apoi când deschizi cartea nu vrei să o mai închizi? Așa am pățit eu cu Cella Serghi. Am evitat Pânza de păianjen încă din adolescență, probabil din cauza titlului ce nu mă atrăgea. La fel am făcut și cu alte romane recomandate de profesori, dar acum le-am trecut pe lista de dorințe a anului 2018.
În octombrie a fost ziua mea și am primit o mulțime de cărți cadou de la persoane dragi din jurul meu. Printre aceste cărți se afla și Pânza de păianjen de Cella Serghi și mă bucur foarte mult, căci de nu era așa, sunt sigură o evitam în continuare și mare păcat ar fi fost.
Pânza de păianjen de Cella Serghi a apărut în colecția Cele mai frumoase romane de dragoste a editurii Litera, dar nu este nici pe departe doar o poveste de dragoste. Pânza de păianjen este povestea de viață a multor tinere care nu au privilegiul de a se naște într-o familie înstărită, care știu că oricât de inteligente ar fi, multe uși le sunt închise.
Despre Pânza de păianjen de Cella Serghi
Diana a crescut într-o familie săracă, o familie care se muta frecvent, neavând o locuință proprie. Diana se străduia să fie spirituală, amuzantă și plăcută. Deși era tot timpul invitată la tot felul de serate, alegea cu atenție unde se ducea și tot timpul stătea cu stresul că nu se va putea eschiva și va trebui să invite grupul acasă la ea. Diana era rușinată de locul și modul în care trăia. Avea nevoie de toată imaginația și de multă inteligență să se poată prezenta printre prietenii ei, fără să-și dezvăluie condiția.
Diana era o frumusețe,. Era curtată și dorită de tineri cu stare materială bună. Totuși, era conștientă de faptul că nu avea o zestre și lucrul acesta îi micșora șansa de a se căsători cu oricine dorea.
Tânăra a crescut cu grija zilei de mâine. Cuvântul “șomer” era veșnic rostit în casa lor, iar dorința de a avea parte de siguranță și ocrotire s-a instalat în ea.
Pânza de păianjen de Cella Serghi – un roman pe care îl recomand
Mi-a făcut plăcere să văd ce lucruri i-a pregătit viața, ce fel de om a devenit Diana, modul în care a evoluat și felul în care a început să vadă lucrurile. L-am admirat mult pe tatăl ei și sunt sigură că românul Pânza de păianjen n-ar fi fost atât de apreciat dacă el nu ar fi fost prezentat.
Pânza de păianjen de Cella Serghi, va rămâne unul din romanele mele preferate și îl recomand cu drag.
O carte care mi-a placut foarte mult si o scriitoare care imi place la fel de mult. Iti recomand sa citesti si Mirona, carte scrisa tot de ea. Imi permit sa iti las un fragment din Mirona, un fragment care mi-a placut si pe care il pastrez cu drag, sper sa nu te supere:
" -Il iubesti? Ma intreaba un demon.
-Da, raspund vrajita, intr-un zambet in care se topesc toate bucuriile lumii. Mi-e drag…
– Nu mai ai ochi?
– Ba da, dar il vad doar pe el.
-Si iti ajunge?
– Da, imi ajunge, bag de seama uimita.
-Si cu ce vezi cerul, copacii?
– Cu ochii lui!
-Si cu ce simti zapada, cum stii cat de proaspata e, si de rece?
-Cu mana lui!
– Si cand ti-e sete, ce faci?
-Il sarut!
-Si cand vrei sa-ti inmoi buzele in apa limpede, buna?…
-Apa o simt cu buzele lui.
– Nu-ti place sa pasesti singura, sa simti asfaltul elastic, viu, sub pasii tai?
– Ii simt umarul alaruri si, lipita toata de el, ma simt leganata de arcurile pasilor lui.
– Dar oamenii de pe strada?
– Carabusii aceia mari? Umbrele care trec pe langa noi? El spune ca vor sa-mi faca rau, sa ma feresc…
-Si tu ce crezi?
– Mie mi se pare ca sunt un fel de nastrusnice, grotesti, nefolositoare papusi. Nu le pricep defel rostul. El crede ca-i vad, si ma cearta. Se osteneste, vorbeste, se infurie salbatic. E prost. Nu stie ca-l vad numai si numai pe el.
– Dar bine, de ce?
-Fiindca mi-e drag.
– De ce ti-e drag tocmai el?
– Asa s-a intmplat. Intr-o zi, nu stiu cum, parca s-a raspandit in fiinta mea intreaga o mireasma imbatatoare si dulce. Un nume a inceput sa mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume, al lui. Nu, nu stiu ce s-a intamplat. Poate ca stie el. El stie tot…
– Si tu ce stii?
– Il iubesc.
– Si toata ziua ce faci?
– Il astept.
– Si cand vine?
– Ma odihnesc in bratele lui.
– Esti atat de obosita?
– Da, e chinuitor, istovitor sa astepti!
-Atunci, esti nefericita.
– Nu, fiindca vine!
Mulțumesc foarte mult! O sa caut și aceasta carte.
Pare o carte tare interesanta! O sa o cumpar si eu!
Îți va plăcea, cu siguranță.
Nu am citit-o inca, dar posibil s-o fac pe viitor.
Merita.
Nu am citit nici eu cartea aceasta, desi sunt sigura ca e frumoasa.
Poate ii dau o șansă.
Ce frumoasa pare cartea. Am pus-o si eu pe lista.
Foarte târziu am citit-o și eu, nu știu cum de mi-a scăpat. Abia anul trecut am ajuns la ea și a devenit una dintre cărțile mele preferate. Am avut ceva certuri imaginare cu Diana, dar îmi place ca personaj 😀 Mi-am cumpărat și „Mirona”, și „Gențiane”. Chiar eram curioasă cum ți se va părea.
Știu ca e una din cărțile tale preferate. Aștept păreri și despre celelalte doua, poate le iau și eu.
Am citit multe imprebune despre roman si cred ca merita citit.
Am citit-o si eu! Mi-a placut si am recomandat-o si eu prietenilor mei, de fiecare data cand am avut ocazia.
Are un titlu interesant!
M-ai cucerit de cand ai zis ca e poveste de dragoste 🙂
O carte frumoasa, citită pe vremea liceului… sau cam pe-acolo. Frumoasa prezentare!
Nu am citit această carte.
Am citit-o acum 30 de ani, dar tin minte ca mi-a placut foarte mult
Ar trebui s-o citesc si eu. Vreau sa aflu cat mai multe despre acesta poveste
Cartea Mironei, asa e titlul, o am, si ti – o aduc cu drag!
Abia aștept să o citesc!
Nu am citit cartea si daca tu o recomanzi eu o voi citi cu mare placere,multumesc mult!
Cu drag!
“Siropel”??? Atunci o ador! Iar măresc lista si tu esti vinovata!
Ți-ar plăcea, sunt sigură!
Felicitări! O carte foarte frumoasa!
PS: Nu poți face ceva sa țină minte datele de logare?
Mulțumim! O să mă interesez.