La final rămân amintirile

De când am devenit pentru a doua oară mămică, sunt extrem de nostalgică. Deși încerc să mă bucur la maxim de fiecare moment alături de familia mea în noua formulă, nu pot să nu îmi aduc aminte de vremurile când Maia era cam cât Albert acum. Primele zâmbete, primele mișcări, momentele de bucurie pe care le avea atunci când ne recunoștea. Gândul îmi zboară și la momentele deosebite pe care le-am trăit împreună și după ce a mai crescut. Prima zi de grădiniță, prima oară când a participat la un concurs, prima oară când a gustat ciocolata sau prima vacanță, unde a încercat pentru prima dată pizza. Dar nu orice fel de pizza! Maia avut norocul să mănânce pentru prima dată Dodo pizza.

pizza

Îmi aduc aminte de parcă a fost ieri bucuria de pe chipul ei. Abia ajunsesem în Brașov, eram extrem de obosiți după un drum de aproximativ șase ore. Ne-am cazat și pur și simplu nu am mai vrut să ieșim din cameră în acea seară. Maia era ca și acum, plină de energie și veșnic înfometată, așadar am apelat la cea mai simplă soluție… am deschis netul și am tastat livrare pizza Brașov. Partea cea mai bună a fost că Maia a putut urmări în direct cum ne este preparată pizza și am avut și noi câteva momente de liniște, dar nu prea multe pentru că s-au mișcat repede.

Am fost atât de încântați de Dodo pizza, încât a doua zi am mers la local pentru masa de prânz. Mare ne-a fost surpriza când ni s-a permis să intrăm în bucătărie, unde am putut vedea cu ochii noștri alimentele folosite și garanția că erau proaspete. A fost o vacanță de neuitat și deja mă gândesc serios să plănuim încă o vacanță în zona aceea.

Haide, comanda pizza!

Anul 2018, deși a fost destul de încărcat pentru noi, a fost un an frumos. Nu am regrete, ne-a adus multe bucurii și multe amintiri frumoase. În fiecare lună a anului am avut câte ceva de sărbătorit. Dacă se întâmpla să nu avem niciun motiv, Maia inventa tot timpul câte ceva. Deși a fost un an plin de schimbări și pentru ea, nu a renunțat la bucuria specifică copiilor, aducându-ne și nouă mereu zâmbetul pe buze. Nu voi uita niciodată momentul când și-a dorit să apelăm la livrare pizza. A fost atât de amuzantă încât nu am putut să o refuz! Nici atunci și nici când a mai folosit același pretext.

Aveam cam două luni de sarcină. Maia vine zâmbitoare la mine și mă întreabă: Mami, câte luni are bebe? Eu îi răspund pe grabă că două, dar răspunsul meu nu a mulțumit-o și mă întreabă iar dacă două fix sau două și câteva zile. Niciodată nu am știut cu exactitate cât de avansată era sarcina, poate doar în ziua controlului, dar apoi nu mai țineam cont. Eu îi răspund că două luni fix, pentru a încheia discuția și a-mi vedea mai departe de treabă. Păi atunci hai să îl sărbătorim! Bebe are două luni, trebuie să îl sărbătorim! Haide, comanda pizza! , îmi spune ea. Și așa l-am sărbătorit pe bebe până aproape de termenul nașterii. Uneori chiar și de două ori pe lună. Încă ne amuzăm și de fiecare dată când dorim să comandăm pizza, alegem un sărbătorit. 🙂

Din fericire, avem multe astfel de amintiri și abia aștept să văd ce perle va mai scoate Maia și cum Albert îi va călca pe urme.

*Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Please follow and like us:
error

You may also like...

11 Responses

  1. Dana spune:

    Ce articol frumos! Chiar daca a crescut, Maia, cu siguranta va va oferi multe momente pline de inspiratie 🙂 Iar Albert ii va deveni un ajutor de nadejde!!! :))

  2. Eva Anca spune:

    Ce amintiri frumoase! Maia este o scumpă! Și nouă ne place pizza. Am o amintire frumoasă cu Denisa mică-mică, așteptându-l pe Norbi să vină acasă, cu pizza.

  3. Silvia spune:

    Amintiri frumoase!!!

  4. Catalina Coman spune:

    Intr-adevar, amintirile ne raman. 😀 Maia avea dreptate, bebe trebuia sărbătorit 😛

  5. Laura spune:

    Ce frumoase amintiri! Sunt de neprețuit! Sunt convinsă că veți mai avea muuuuulte amintiri hazlii ;).

  1. 28 martie 2019

    […] La final rămân amintirile […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *