Cartea viitorului de Cecelia Ahern, titlul original: The book of tomorrow

Deși m-a captivat de la primele pagini, nu mă așteptam să îmi placă așa de mult această carte!!! Dar cum Cecelia Ahern ne pregătește câte o surpriză de la carte la carte, trebuia să mă aștept ca așa să decurgă lucrurile… probabil când voi citi următoarea carte scrisă de ea, voi avea aceleași gânduri ca și acum și anume că E IMPOSIBIL SĂ CITESC CARTE MAI FRUMOASĂ CA ACEASTA!!!! Sunt atât de încântată de ceea ce am citit încât nu știu de unde să încep si cum să vă transmit sentimentele de care am eu parte datorită acestei minunate povești.

Mi-a plăcut mult ideea Ceceliei care susține că nu noi alegem cărțile ce le citim, că ele ne aleg în funcție de ceea ce avem nevoie în acel moment în viața noastră: magie, iubire, speranță, prietenii neconditionate… În cazul Tamarei, a fost un ajutor, un sfătuitor care i-a arătat că comportamentul este uneori nepotrivit, ce decizii de moment trebuie schimbate și să se gândească și la MÂINE nu doar la ACUM. 

Tamara era o tânără de bani gata, rebelă, ce ducea o viață lipsită de griji la suprafață, dar care trece printr-o dramă groaznică ce îi zdruncină întreaga viață. Totul începe într-o dimineață când tânără  își găsește tatăl mort alături de o sticlă de băutură și pastile. Această decizie luată de tatăl ei, i–a schimbat întreaga lumea, atât ei cât și mamei ei care, se pare că intrase într-o depresie. Așa cele două femei au fost nevoite să se mute la țară alături de unchiul Arthur și soția lui, Rosaleen.  Tamara se simțea tot mai rău deoarece mama ei nu dădea semne că și-ar reveni, cei doi erau cel puțin ciudați -după opinia ei și nu se putea ierta că a ignorat semnele date de tatăl ei.

Vezi aici o altă carte scrisă de Cecelia Ahern

Soarele parcă și-a aruncat o rază în viața ei întunecată atunci când l-a cunoscut pe Marcus – un băiat foarte drăguț ce umbla cu o rulotă plină de cărți prin satele îndepărtate ca cel în care locuia acum Tamara. Cei doi își mai pierdeau timpul în rulotă vizitând cu ajutorul cărților diferite locuri ale lumii. Tamara și-a ales o carte închisă cu un lacăt de care se simțea deja atașată.

Ajutată de sora Ignatius ce locuia în zonă alături de alte măicuțe, a deschis lacătul și dezamăgirea s-a instalat când a văzut că paginile erau goale. Sora a convins-o să scrie ea în acel jurnal .

Plictisită de tot ce o înconjura, Tamara acorda multă atenție comportamentului lui Rosaleen și, deși cei din jur încercau să o asigure că nu avea de ce să își facă griji în privința ei, nu reușea să se liniștească.

Când a sosit momentul să scrie în noul său jurnal, Tamara a avut parte de un adevărat șoc văzând că jurnalul era deja scris cu scrisul ei și era datat cu data din următoarea zi.

O nouă Tamara

Șocul i-a fost și mai mare când a văzut că nu era nicio glumă, că lucrurile ce erau scrise în jurnal s-au adeverit. Lucrurile au devenit mai bune când a început să citească printre rândurile jurnalului și să schimbe unele lucruri. Așa Tamara a devenit și mai conștientă de misterul ce înconjura familia din care făcea acum parte. Vroia să afle ce se intampla, vroia să schimbe lucrurile, pentru a o ajuta pe mama ei ce părea tot mai pierdută de la o zi la alta.

Rosaleen era iritată că Tamara își băga nasul peste tot, că nu vroia să accepte că mama ei avea nevoie să stea singură în cameră și să doarmă. Când a alungat doctorul ce a fost chemat de Tamara pentru a o consulta pe mama ei, am început să nu o mai consider pe Rosaleen doar o ciudată ce avea nevoie de activitate pentru a se simți vie, am încercat să îmi dau seama ce motive are să se comporte așa, dar nu am ghicit!

Sunt atât de tentată să vă spun pe larg tot ceea se s-a întâmplat, dar cu siguranță nu o să simțiți magia pusă de Cecelia Ahern între rânduri doar dacă o să o citiți chiar voi.


Am avut parte de un deznodământ neașteptat, de un final cu adevărat surprinzător ce lasă o Tamara nouă şi o perspectivă nouă despre viață, întâmplări și oameni în mintea mea.