Lăsăm copiii să poarte ce îmbrăcăminte vor?
Dintr-o scurtă discuție cu o prietenă, am ajuns să scriu acest articol. Se pare că și mogâldeața ei își dorește să fie veșnic chic și adoră rochițele. Văzând-o tot o „fashonista” în pozele acelea, nu am putut să nu îmi aduc aminte de Maia la vârsta ei. Până să își dea ea seama cum e cu îmbrăcămintea, am îmbrăcat-o cum am vrut noi. Ținute cât mai practice, adaptate sezonului, în culori pe gustul nostru…
Lucrurile s-au schimbat imediat ce și-a putut ea exprima opiniile și încă sunt în continuă schimbare. Încă de când a intrat la grădiniță, indiferent dacă era iarnă, primăvară, vară sau toamnă, Maia noastră voia să se îmbrace doar în rochițe. A avut o perioadă când nici măcar fustițe nu voia, doar rochițe. Fata se simțea prințesă și voia ca îmbrăcămintea să arate acest lucru.
Lăsăm copilul să se îmbrace cum vrea?
Mi se pare foarte important ca micuțul să aleagă singur cu se îmbracă. Nu cred că ar trebui să ținem cont de tendințe sau de gusturile noastre, ci că trebuie să îi oferim ocazia să aleagă cum dorește să arate, să își exprime dorințele.
Bineînțeles că nu trebuie să dăm în extreme! Nu putem să îi permitem să poarte haine de vară iarna sau invers, doar fiindcă așa a ales copilul. Și în libertatea aceasta pe care încercăm să o oferim copiilor, în speranța că va deveni un adult complet, trebuie să ținem cont de limite. Copilul trebuie să înțeleagă că sunt anumite locuri în care nu poate merge îmbrăcat oricum și că trebuie să își adapteze ținuta la vremea de afară. Putem să îi punem la dispoziție hăinuțe adecvate din care poate alege. Noi ne-am asigurat tot timpul că aveam în dulap dresuri groase, colanți și rochițe așijderea.
Timpul a trecut, prințesa are acum șapte ani jumătate. S-a schimbat mult, dar în privința hăinuțelor nu la fel de mult. Încă preferă rochițele, dar acum e încântată și de fustițe. Poartă trening doar în zilele în care are sport la școală, deși inițial nu prea i-a convenit ideea. Blugii stau nepurtați în dulap, dar uneori mai poartă colanții și cu o bluziță frumoasă, nu doar cu rochiță sau fustă. Dacă bluzița e ceva mai lunguță, e și mai mulțumită.
Sunt sigură că nu peste mult timp își va schimba gusturile radical și în ceea ce privește îmbrăcămintea. Este în creștere și în continuă schimbare.
Copiii voștri au „fixuri” atunci când este vorba de vestimentație? Sau voi vă aduceți aminte să fi avut?
Sincer, eu sunt de parere ca atunci cand sunt mici, trebuie sa ii imbracam cum vrem noi. E normal ca o fetita sa vrea rochie si iarna, pentru ca nu stie ca e frig si nu e bine asa, sau sa nu vrea sa se imbrace in trening nici cand are sport, ca treningul nu e fashion. (Iti spun astea din experienta colegelor Denisei). Dar noi, ca parinti, stim ce e mai bine pentru ei, pana la o varsta. Pe masura ce cresc, ii lasam sa aleaga singuri hainele. Cat despre cumparatul hainelor, cand deja devin constienti de ce vor si ce le place (sa zic cam dupa 4 ani), putem sa le cerem parerea, pentru ca, pana la urma, ei le poarta.
In alta ordine de idei, Denisa nu accepta sa poarte blugi, nu ii plac, i se par inconfortabili. Am insistat in toamna sa ii cumpar, totusi, o pereche, dar cred ca pot numara pe degetele de la o mana de cate ori i-a purtat. De cand era mica, am optat pentru colanti, pentru ca mi s-au parut practici si confortabili.
Așa e! sunt niste limite chiar si cand vine vorba de imbracaminte. Deci fetele noastre sunt anti blugi :)))
Maiei îi şade bine în rochiţe, îi completează personalitatea. Părerea mea este că fetiţele trebuie să poarte rochiţe, însă şi eu aş lăsa-o să aleagă singură. Ok, cu limitele necesare. :))
Limitele astea nu le plac lor :)))
Alex adora blugii! Bineinteles ca îi aleg cei cu capsa sau cu elastic! La el e important sa se imbrace in blugi! Libertate dirijata.
Cel mai bine .) toata lumea e multumita!
Frumos articolul tău!
Mulțumesc!
Când eram copil, mă îmbrăca maică-mea cu ceea ce voia ea, dar nu aveam ce să spun că doar hainele acelea le aveam (și pe acelea ni le permiteam). Ei, și cam spre sfârșitul celor 11 ani ai mei, m-au lăsat să îmi aleg eu hainele și chiar este una dintre (singurele, de altfel) deciziile pe care le apreciez. Oricum, în copilărie nu am fost prea atrasă de haine, dar chiar a contat că mă puteam îmbrăca și eu “mai cum se îmbrăcau ceilalți copii, mai la modă” (nu pot să zic că maică-mea are cele mai bune gusturi).
Cred și eu că, după o anumită vârstă, copiii ar trebui să își aleagă singuri ceea ce să poarte, dar în același timp să fie îndemnați de părinți să poarte ceea ce se cuvine și să își dea și aceștia cu părerea (în funcție de vreme, vârstă, etc.).
Foarte bine punctat!