Pomul Craciunului de George Cosbuc
Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu, Padurea iarna doarme, c’asa vrea Dumnezeu. Si numai câte-un viscol o bate uneori, Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsa de fiori. Si tace-apoi si-adoarme, când viscolele...
Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu, Padurea iarna doarme, c’asa vrea Dumnezeu. Si numai câte-un viscol o bate uneori, Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsa de fiori. Si tace-apoi si-adoarme, când viscolele...
Afara ninge linistit, In casa arde focul; Iar noi pe langa mama stand, Demult uitaram jocul. E noapte, patul e facut, Dar cine sa se culce? Cand mama spune de Iisus Cu glasul rar...
Comentarii recente