Suflete pereche de Cecelia Ahern, titlul original: Where rainbows end

Datorită faptului că o îndrăgesc așa de mult pe Cecelia Ahern, am hotărât să nu mai aștept și să aflu cum stă treaba cu sufletele pereche.   Nu am mai citit până acum nicio carte formată doar din scrisori, mail-uri sau felicitări. Când mi-am dat seama că doar așa ceva voi găsi în această carte, mi-am zis că, cu siguranță va fi o lectură aparte și speram să nu devină plictisitoare…

Bineînțeles că nu a fost plictisitoare, ba chiar a reușit să mă țină curioasă pe tot parcursul celor 426 de pagini.   M-am atașat mult de Rosie și de Alex, ne sunt prezentați  încă de la vârsta de 7 ani ,deci au cam crescut sub ochii mei 😉.    Rosie și Alex au fost de nedespărțit și o adevărată bătaie de cap, atât pentru profesori, cât și pentru părinții lor.  Când familia lui Alex a hotărât să se mute la Boston, cei doi prieteni au hotărât să se viziteze în ultimul an de liceu și ca Rosie să aleagă o facultate apropiată de cea a lui Alex, dar cum destinul nu te întreabă ce planuri ai, sau cum orice acțiune atrage și urmări, Rosie a rămas însărcinată cu un coleg ce nu prea îi era pe plac, dar clar i-a fost la îndemână -la fel ca alcoolul consumat în acea seară.

  Mi-a plăcut mult de familia ei, modul în care au reacționat la această veste, rapiditatea cu care s-a adaptat și susținerea de care Rosie s-a bucurat, toate acestea m-au făcut să îi admir și să sper să ajung un părinte la fel de înțelegător și bun.   Alex s-a comportat exemplar, ca un adevărat prieten, a încurajat-o și a devenit nașul lui Katie.  

Vezi aici o altă carte scrisă de Cecelia Ahern

    Anii au trecut, cei doi țineau legătura, Katie creștea și fiecare încerca să avanseze din punct de vedere profesional.    Ajunsă în punctul acesta, chiar mă întrebam dacă între cei doi chiar nu existau, sau nu au existat și altfel de sentimente, dar nu am avut mult de meditat deoarece Rosie și Kate i-au făcut o vizită lui Alex, unde aceștia au avut un moment “de tăcere” și sentimentele lui Rosie au ieșit la suprafață. Atunci mi-am zis: asta e, e timpul ca Rosie să fie fericită, să aibă pe cineva alături!!! Și așa am simțit dezamăgirea de care a avut parte și Rosie: Alex era logodit!!!   Ca o prietenă exemplară, Rosie a participat la nunta lui, s-a obișnuit cu ideea că nu mai are nicio șansă și a cedat insistențelor celor din jur, a ieșit la întâlniri și l-a întâlnit pe viitorul ei soț.   

Suflete pereche – o carte care îți oferă o stare de bine

 
Una din ideile lui Rosie ce m-a amuzat la cumle a fost că nici Dumnezeu nu știe ce va fi, el doar se amuză, iar când Rosie s-a căsătorit și Alex nu se mai înțelegea cu soția, chiar am crezut că până și el se amuza 😂😂.
 
Ruby este o prietenă ce Rosie și-a făcut-o la muncă. o femeie cu o poveste proprie și cu un stil aparte de a-și susține și înțelege prietena,un stil pe care mi-ar plăcea să-l găsesc la cei din jurul meu. Cele două s-au distrat și au format o echipă deosebită pe tot parcursul anilor și mi-a plăcut mult că autoarea a ales ca Rosie să se bucure de prietenia lui Ruby chiar și atunci cand a ajuns la cincizeci de ani.
 
Am rămas și eu uimită când am găsit în această carte scrisă de Cecelia Ahern(mă știți doar, mare fan 😃😉 ) lucruri care nu prea mi-au plăcut… m-a deranjat că atât Rosie cât și Alex, mi-au părut la un moment dat, lași! Când vedeam cum treceau anii și ei nu făceau nimic-sau aproape nimic- pentru a schimba situația nefericită în care se aflau, mi se părea că parcă această atitudine nu li se potrivea deloc. De asemenea, motivul pentru care Rosie a hotărât să nu se mute a doua oară la Boston mi s-a părut nefondat, putea la fel de bine să rezolve acea situație fără să rămână în Dublin. Oricum… puterea de a o luat de la capăt de atâtea ori ar trebui premiata 🙂 .
 
Am hotărât să dau acestei cărți 4 steluțe pe goodreads. 
 
 
 
 
 
 

Please follow and like us:
error

You may also like...

20 Responses

  1. Felicitări pentru recenzie!

  2. Nu am citit cartea. Daca nu ma insel este si film facut 🙂

  3. Laura Elena spune:

    Nu am citit nimic de această autoare, dar în decembrie mă voi bucura de Cadoul! Sper să fie o carte bună, deși toți au lăudat-o, așadar să ne bucurăm de iarnă și cadourile oferite!

  4. Mariana Mari spune:

    Nu am citit cartea.Am citit doar Multumesc pentru amintiri-la o provocare in primavara.Mi-am notat pe lista de citit si aceasta carte.Am rasfoit-o putin;nici eu nu am mai citit o astfel de carte formata din scrisori,….Felicitari pentru prezentare.

  5. Admin spune:

    Multumesc! E o carte frumoasa!

  6. Antoaneta spune:

    Spre deosebire de Guillaume Musso care pare sa mentina un anumit stil, Cecelia Ahern are carti variate care nu mereu sunt in totalitate pe placul fanilor. Aceasta este una dintre cartile ei care nu m-a impresionat asa de mult.

    • Admin spune:

      Așa e, se observă diferențe de la o carte la alta, dar pentru mine toate sunt grozave. Are și cărți mai bine ca aceasta, dar mi-a fost dragă și asta 🙂

  7. Admin spune:

    Eu tot nu am reusit sa o citesc :))

  8. maria ancuta spune:

    O carte numai din scrisori, as fi zis ca nu e posibil, dar cumva Cecelia a reusit-o si pe asta. Felicitari petru recenzie. Mi-a placut foarte mult cartea, chiar daca happy-endul vine cam prea tarziu. :((

  9. Admin spune:

    Mulțumesc! Are carti tare faine.

  10. Oana spune:

    N am citit pana acum o carte care sa se întindă pe atâția ani din viata unor persoane, iar răsturnările de situație de care povestești, m au convins sa iau cartea și sa o citesc
    Multumesc

  11. Silvia spune:

    Deci până la urmă ti-a plăcut!!!!

  12. Ana Maria Chiperi spune:

    Interesantă carte și frumoasă prezentare!

  13. Dana spune:

    Pare o poveste frumoasă, interesantă și fără siropel în exces. :))

  14. Laura spune:

    Nu am citit nimic de Cecilia, dar poate imi voi face timp să citesc macar o carte de-a ei! Felicitări pentru recenzie!

  15. Iubesc modul de scriere al Ceceliei Ahern, însă pe acesta încă nu l-am citit. Abia aștept să ajung la el! M-ai tentant foarte tare cu recenzia asta ispititoare. Felicitări! <3

  1. 7 noiembrie 2019

    […] să facă distanța puțin mai suportabilă. Partea aceasta cu scrisorile, m-a dus cu gândul la Suflete pereche de Cecelia Ahern, dar aici lucrurile au luat altă întorsătură. Au trecut cei doi ani, iar Susan […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *