Multumesc pentru amintiri de Cecelia Ahern – citate

Deși am citit cartea aceasta acum aproape un an, încă este vie în mintea mea și cu siguranță va rămâne așa mult timp. Pentru a întipări și mai bine această carte în sufletul meu, am ales să scriu unele parți ce m-au emoționat sau m-au amuzat la culme:

„Ne grăbim, ne grăbim, ne grăbim. Ne grăbim într-una. Nu avem
niciodată timp aici, încercând să ajungem acolo. Ar fi trebuit să fi plecat de
aici cu cinci minute mai devreme, ca să ajungem acolo. Telefonul sună iarăşi
şi înţeleg ironia. Aş fi putut să nu mă grăbesc şi să răspund acum.
Acum, nu atunci.”

„Simt pielea aspră a mâinilor lui care le strâng pe ale mele,
iar intensitatea şi familiaritatea lor mă forţează să deschid ochii.
Lumina îi umple şi zăresc chipul lui, o privire pe care n-aş vrea
s-o mai văd vreodată. El se agaţă de copilul lui. Eu ştiu că l-am
pierdut pe al meu; nu-l pot lăsa să şi-l piardă şi el. Am luat o
decizie, dar deja sufăr. Am aterizat acum, pe tărâmul vieţii mele.
Iar inima încă mai bate.
E frântă, dar bate în continuare.”

„Un bărbat coboară din maşina din faţă, iar eu îngheţ cu un picior afară
din maşină, privindu-1. Îmi pare cunoscut şi cred că-1 ştiu de undeva. El se
opreşte şi mă priveşte. Ne privim câtva timp unul pe celălalt. Ne cercetăm
feţele. El se scarpină la braţul stâng; un lucru care îmi atrage atenţia
neobişnuit de mult. Acest moment e straniu şi mi se face pielea de găină.”


„Vinovat, scurt şi întrerupt. Aproape că nu ar vrea să fie auzită, deşi ar
avea nevoie de asta. Parcă ar spune: iartă-mă că te deranjez, tată. Iart-o pe
fata ta de treizeci şi trei de ani, de care credeai că ai scăpat de mult, că s-a
întors acasă după ce căsnicia ei s-a destrămat.”

 

„În adâncul meu inima-mi bate ca o tobă africană, bătăile ei grave
pătrunzându-mi în suflet. Le simt la baza gâtului, pulsând şi asta doar fiindcă
el m-a zărit şi voia să vină la mine. Simt o uşurare fiindcă mi-am urmat
instinctele şi am fost recompensată. Îmi ia câteva minute să mă concentrez
la orice altceva în afara lui Justin, dar când mă liniştesc îmi îndrept din nou
atenţia spre scenă unde Bea mă lasă cu gura căscată şi mă face să mă
smiorcăi în timpul spectacolului, ca o mătuşă mândră. Mi se pare corect acum
că singurii oameni care s-au bucurat de acele amintiri minunate în parc au
fost Bea, mama ei, tatăl ei… Şi eu.”

„Mă priveşte de parcă ar fi făcut ceva greşit, dar îi e toarnă să
recunoască. Aruncă pătura şi se grăbeşte spre baie, luând cu sine valiza şi
lovindu-se de toate în calea lui, refuzând să-mi întâlnească privirile. Mă uit în
altă parii). Cât de repede clipa în care te distrezi alături de cineva se schimbă
în stânjeneală.”

 „Îi trimit un sărut prin aer tatei şi mă îndepărtez încet. Simt că mă
priveşte, simt şi ochii mamei aţintiţi asupra mea, în timp ce merg pe aleea
din grădină, scurtând drumul prin iarbă şi urmez poteca dorinţei pe care am
creat-o atunci când eram copil, lângă aleea pietruită din casa în care am
crescut.
Doar că, de data asta, nu mai sunt singură.”

You may also like...

5 Responses

  1. Pe buneee???!! Si tu Brutus??!! Off, oare cand oi reusi sa citesc cartea aceasta si , in general pe Cecelia Ahernn??
    Cand apar ceva reduceri nu am bani iar cand am atunci nu gasesc reducerile si uite asa ma lupt de ceva timp.
    Cecelia Ahern di8n cate stiu aduce oarecum cu Guillaume Musso.

  2. maria ancuta spune:

    nu am citit-o, dar dupa titlu cred ca este o carte trista…o sa plang daca o sa o citesc??

  3. Manuela Stanica spune:

    Am citit multe recenzii frumoase,a ta e superba. M-ai convins ca trebuie sa am si eu cartile autoarei in biblioteca.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *