AM UITAT SĂ FIM FERICIȚI de LIANE MORIARTY recenzie

Am primit AM UITAT SĂ FIM FERICIȚI ca și recomandare în provocarea #alegeocarte pe grupul nostru, Prefață de carte și Porția de citit. Am fost extrem de încântată deoarece cartea era pe lista mea de lectură și amânată fără motiv.

    Tristețe, deznădejde, disperare, suferință, umor, fericire, familie. Acestea sunt cuvintele ce descriu cel mai bine cartea, după părerea mea! Fiecare trăire a personajelor am simțit-o de parcă era a mea, fiecare episod, fericit sau trist, a avut un farmec aparte ce m-a inclus în poveste, ce m-a ținut acolo lângă personaje, am fost un susținător imparțial, mi-am dorit ca totul să se termine cu bine, ca fiecare să fie fericit. Dacă am primit ce mi-am dorit, nu vă mai spun. 😉  

Alice a avut un accident la sala de sport în urma căruia a rămas fără amintirile din ultimii zece ani.  S-a trezit la fel de iubitoare, iertătoare și timidă ca atunci când avea 29 de ani. Mare i-a fost surpriza când a observat în cine s-a transformat, care îi sunt noile obiceiuri și ce persoane are acum în preajmă. Acum era o persoană mai dură, mai slabă, mai înțepată, implicată peste măsură în comunitate, organiza evenimente și avea grijă ca cei trei copii să aiba programul plin de activități extrașcolare- copii pe care, apropo, acum nu și-i amintea.

Amnezia… o binecuvântare?

  Când a văzut-o pe Elisabeth- sora ei, ea a reluat relația de unde o lăsase în urmă cu zece ani,dar ușor, ușor a început să-și dea seama că o prăpastie se afla acum între ele și nu reușea să și-o explice. Șocul a fost și mai mare când și-a sunat soțul pentru a se plânge de accidentul ei, așa cum obișnuia să se alinte când i se întâmpla ceva, iar el i-a răspuns cu răutate, cu o voce pe care ea nu o cunoștea, dar în care se simțea ura și dezgustul.

Elisabeth se lupta de mulți ani cu infertilitatea, acest proces a ajuns să o scoată din minți, să o împingă facă lucruri pe care nu le-ar face în alte circumstanțe. Acum merge periodic la un psiholog și ține un jurnal adresat lui, ce ne aduce lacrimi în ochi, dar ne provoacă și să râdem fără oprire. Știți cum e? E ca atunci când un lucru groaznic se întâmplă, dar în circumstanțe atât de ciudate încât nu te poți opri din râs, chiar dacă știi că nu ar trebui să o faci. Așa se întâmplă și cu jurnalul ei, pe cât de tragic e, pe atât de amuzant.  

Cum analizele i-au ieșit normale, Alice nu avea ce face doar să aștepte ca amintirile să îi revină. Nu trecea clipă să nu se frământe în legătură cu căsnicia ei. Ea și-o amintea ca fiind perfectă, nu își imagina cum ar fi să trăiască fără soțul ei- Nick, bărbatul care mereu a susținut-o și a făcut-o să se simtă bine în pielea ei.  

Vezi aici altă carte scrisă de Liane Moriarty

Întâlnirea dintre cei doi a fost emoționantă (sau poate că așa am simțit-o eu, deoarece speram ca totul să se rezolve când se vor privi în ochi), dar și ciudată. Ea a rămas puțin uimită de felul cum arăta el acum, el era în gardă, încruntat și pregătit să riposteze.  Deși nu a mers totul perfect, Alice a hotărât că nu ar trebui să divorțeze, dar el a fost dispus să parieze că atunci când își va recăpăta memoria se va răzgândi și va vedea asta în ochii ei. Ce lucruri oribile s-au putut întâmpla între ei? Și mai ales, cine e Gina? Întrebările astea m-au obsedat până spre sfârșitul cărții!