Să îl cunoaștem mai bine pe Bogdan Ispas

Bogdan Ispas este autorul seriei Fiicele lunii. Despre Atingerea și Regina de cleștar, v-am vorbit aici și aici. Fiicele lunii este o serie fantasy, care pe mine m-a cucerit. Nu am uitat cât de mult vă plac interviurile cu autorii români și, de aceea, zilele acestea, l-am rugat pe Bogdan Ispas să îmi răspundă la câteva întrebări și să ne permită să îl cunoaștem mai bine.

• Descrie-te într-un cuvânt!

Perfecționist.

• Ce voiai să te faci când vei crește mare?

Încă din școala generală îmi propusesem să devin economist. Și chiar dacă prin liceu am descoperit cu adevărat și gustul cărților, nu mi-am schimbat opțiunea. Motiv pentru care diplomele mele spun astăzi că sunt economist.

• Calități… cum le pui în evidență?

Nu cred că poate fi vorba despre a le pune în evidență. Trebuie să fiu conștient de calitățile pe care le am, să nu pierd contactul cu ele și, atât timp cât le folosesc în relația cu mine și cu ceilalți, cred că mai degrabă mă scot ele pe mine în evidență și nu invers.

• Defecte… le ascunzi sau te ascunzi după ele?

Defectele, la fel ca și calitățile, fac parte din personalitatea mea. Motiv pentru care încerc să le accept, în primul rând. Uneori îmi iese alteori nu. Cred că este un proces valabil pentru toată lumea. Cu toții spunem sau gândim că ne-ar fi mai ușor fără ele dar defectele au rolul lor. Poate tocmai datorită lor descoperim cine suntem cu adevărat. Poate chiar ele ne îndeamnă să investim în noi. Cred că tocmai acest proces de autocunoaștere ne transformă în proprii noștri eroi. Sau ai altora.

Seria Fiicele lunii de Bogdan Ispas se poate cumpăra de aici.

• Cine te-a format ca să devii omul de astăzi?

Părinții, cărțile și viața.

• Exercițiu de imaginație: ce ai face într-o lume fără cărți?

Depinde de motivul pentru care nu ar exista cărțile. Dacă, într-un scenariu ce sună imposibil, cineva ar distruge toate cărțile din lume, atunci aș fi foarte trist. Aș simți că pierd o parte din mine. Dacă, însă, aș trăi într-o lume în care nu există noțiunea de carte, atunci probabil că m-aș axa pe alte pasiuni. Poate aș juca mai mult tenis sau aș învăța să stăpânesc pianul. Sau poate aș scrie eu prima carte?! Dar ce bine că nu trebuie să îmi fac astfel de griji.

• Cine este cel mai mare fan al tău?

Nu știu dacă am ajuns încă în stadiul în care să vorbesc despre fani. Însă ce știu sigur este că în tot procesul acesta simt că există oameni care îmi sunt alături și care apreciază munca mea. Oameni pe care îi cunosc sau nu. Și pentru asta trebuie să le mulțumesc.

• Ce carte crezi că ar trebui să se studieze obligatoriu în școli?

Sincer, nu îmi este ușor să aleg una anume. Fiecare carte are propria morală și din fiecare putem învăța câte ceva. Însă m-aș bucura foarte mult dacă în școli ar exista psihologi care să ajute elevii să se dezvolte frumos. Un alt lucru interesant ar fi dacă nu s-ar mai pune atât de mult accent pe științele exacte și s-ar face în așa fel încât elevii să își descopere pasiunile, abilitățile, să fie ajutați să le pună în evidență și astfel să își traseze un drum mai clar în viață.

• În loc de “la revedere”!

Până la următoarea poveste…