Podul de lut – Markus Zusak

Deși stilul autorului Markus Zusak este puțin mai ciudățel, pe mine m-a prins întotdeauna. Cărțile lui sunt controversate, exact din această cauză. Dacă faceți un pic de muncă de cercetare, veți vedea că, atât Hoțul de cărți, cât și Mesagerul, se bucură de aprecieri, dar și de foarte multe critici. Mie mi-au plăcut amândouă, chiar dacă modul în care sunt scrise este puțin altfel față de cărțile pe care le citesc în mod obișnuit. Și în Podul de lut, modul în care este scrisă cartea îți poate da puține bătăi de cap, dar merită fiecare pagină citită.

Atunci când dorești să citești Podul de lut, trebuie să te asiguri că nu ești pe grabă. Că poți să îi oferi atenția necesară pentru a o înțelege. Autorul, încă de la început, ne oferă frânturi din ceea ce va urma în paginile cărții. Sporește suspansul și curiozitatea, dar și nerăbdarea. Dacă primele 150 de pagini m-am chinuit să îmi dau seama ce se întâmplă de fapt, apoi totul a devenit clar. Toate ideile spuse și abandonate au căpătat sens, acțiunile lor păreau absolut normale în contextul dat. Mi-a plăcut modul în care personajele au fost create, modul în care a fost prezentată familia lor. E imposibil să nu îi îndrăgești pe frații Dunbar și să nu le plângi de milă. Podul de lut este o carte sensibilă, minunat de dureroasă și… reală.

A fost odată o boală, cinci băieți, moartea, suferința și podul de lut

Familia Dunbar era genul acela de familie împrăștiată și încântătoare. Totul s-a schimbat pentru ei atunci când mama lor, stâlpul familiei, s-a îmbolnăvit și, într-un final, a murit. Copiii Dunbar nu și-au pierdut doar mama atunci, ci și tatăl. Acesta nu știa cum să trăiască în lipsa ei și i-a părăsit.

Autorul ne prezintă în paralel viața părinților, dar și modul în care familia s-a descurcat cu boala și cu durerea de după moartea mamei. Fiecare băiat Dunbar este diferit. Ei se iubesc foarte mult și au grijă unul de celălalt. Cartea vorbește despre disperare, susținere, revenire, dreptate, iertare și acceptare. A trecut mult timp de când nu am mai citit o carte atât de răvășitoare și v-o recomand cu toată încrederea. Podul de lut se găsește aici.