Oameni anxioși – Fredrik Backman

După ce am citit Un bărbat pe nume Ove mi-am propus să citesc și alte cărți scrise de Fredrik Backman. Pusesem ochii pe altele, dar nu mi-am putut lua gândul de la Oameni anxioși, deși coperta romanului nu m-a atras deloc. Acum, după ce am citit romanul, înțeleg și coperta. Acum o privesc cu alți ochi.

M-am bucurat când am văzut că umorul autorului se simte și în acest roman. Că am regăsit aici modul lui de a vorbi despre ceva, în timp ce vorbește despre altceva. Fredrik Backman are un stil aparte, pe care eu îl îndrăgesc tot mai mult. Cu siguranță îmi voi lua și celelalte cărți scrise de el și traduse la noi, de pe Libris.ro, bineînțeles.

Oameni anxioși – când frica și iubirea te fac să iei decizii nebunești

Cu o zi înainte de ajunul Anului Nou lucruri anormale se întâmplă într-un orășel micuț. Un spărgător de bănci fuge de poliție și se refugiază într-un apartament în care avea loc o vizionare. Oamenii care luau parte la acea vizionare au fost luați ostatici, dar nu din cauză că spărgătorul și-ar fi dorit acest lucru neapărat. Pur și simplu situația l-a forțat.

În acel apartament sunt oameni diferiți. Doi soți care încearcă să facă lucruri împreună, pentru a nu permite ideei de divorț să intervină în căsnicia lor. Două femei care încearcă să creeze un cămin pentru copilul care este pe drum. O bătrână sătulă de singurătate. Un director de bancă. Un actor costumat și agenta care se ocupă de vânzare. Fiecare dintre ei are propriile frici și regrete, iar timpul petrecut împreună le permite să se deschidă unul în fața celuilalt.

În paralel, îi cunoaștem și pe polițiștii care se ocupă de caz. Jim și Jack – tată și fiu. Doi oameni diferiți, dar care țin unul la celălalt și care sunt legați de iubire și de speranță. Doi oameni care, la fel ca și cei din apartament, trăiesc cu propriile frici și regrete, cu toții fiind legați de unele evenimente de trecut.

Oameni anxioși vorbește despre multe lucruri și despre multe categorii de oameni. Este un roman complex, pe care este greu să îl rezum în doar câteva sute de cuvinte. Îndemnul meu este să-l citiți și să vă trageți propriile concluzii.