Luluța și Petrișor sau Povestea cuiburilor părăsite – Nicoleta Beraru

Luluța și Petrișor sau Povestea cuiburilor părăsite de Nicoleta Beraru m-a convins în primul rând prin copertă. Îmi place foarte mult și nu e prima dată când admir o copertă de la Libris Editorial, așadar, trebuie să îi felicit pentru asta!

Acest roman scris de Nicoleta Beraru are acțiunea în România și prezintă povestea unei familii care, din cauza neajunsurilor, ajunge să apeleze la măsuri extreme. Mai exact, așa cum se întâmplă tot mai des la noi, unul dintre părinți a trebuit să plece la muncă în străinătate. În acest caz, mama – Florica – este cea care s-a sacrificat. Ea a fost cea muncitoare, supusă și dornică să asigure un trai bun familiei sale. Copiii au fost lăsați în grija bunicii, chiar dacă abia pe urmă tatăl lor s-a stins din viață.

Florica era o femeie muncitoare, puternică. A plecat de acasă ca o femeie supusă, obișnuită să slujească bărbatul și să îi intre mereu în voie. Pe parcurs, asistăm la transformarea ei, la dezvoltarea sa.

Luluța a devenit o tânără cu aspirații și mereu mulțumită cu ceea ce avea. Avea o relație cu un băiat tare bun, cum ar spune o mamă sau o bunică grijulie. Dar ea nu era 100% sigură de faptul că îl iubește.

Petrișor nu era la fel de mulțumit ca și sora lui, mereu încercând să o convingă pe mama lor că are nevoie de diferite lucruri. Lui Petrișor îi plăcea viața pe care abia o descoperea, cu fete frumoase și prieteni.

Luluța și Petrișor sau Povestea cuiburilor părăsite – o poveste de viață mult prea des întâlnită în România

Luluța și Petrișor sau Povestea cuiburilor părăsite aduce în prim-plan viața de la sat. Bine, nu este vorba de satul pe care eu îl cunosc, deși la sat m-am născut și am crescut. Cred că, mai degrabă, aș zice viața românului needucat. Acea viață în care femeile sunt slugi pentru bărbații lor. Acea viață în care ei fac legea, iar femeile nu au nimic de zis, fie că este vorba de relațiile personale sau modul în care ei își petrec timpul. Viața în care femeile iau bătaie de la bărbați, pe motivul clasic că nu e acru borșul.

Am întâlnit și aspecte care m-au dus cu gândul la satul pe care eu îl cunosc. De asemenea, și anumite subiecte de actualitate, precum protestele sau traiul popilor, sunt discutate. În acest roman se vorbește și despre schimbare. Schimbarea fiecăruia în parte ca individ, dar și a noastră, ca națiune.

Dacă v-am făcut curioși, găsiți romanul aici