Sub luna de șofran de Nicole C. Vosseler ; titlul original: Unter dem Safranmond

“SUB LUNA DE ȘOFRAN este un roman fermecător despre iubire, dorința de libertate si căutare a acesteia în lumi fascinate, despre pasiunea nețărmuită pentru aventuri, despre destin și înfruntarea evenimentelor traumatizante ale vieții.” -www.buchcouch.de

Prin paragrafele în care era descrisă iarna și forfota de dinaintea sărbătorilor, cartea asta mi-a câștigat ușor simpatia și m-a forțat să nu o las din mână, poate-poate mai am ocazia să surprind astfel de momente.

Pe Maya am văzut-o de la început ca pe o persoană visătoare, dornică de mai mult, nemulțumită de viața ei și capabilă de orice pentru a evada( lucru ce s-a dovedit a fi adevărat).

În acea perioadă singura metodă de a scăpa era alegerea unui soț potrivit, Maya s-a atașat de Richard-sau mai bine zis de exotismul ce acesta îl emana. Richard era un fost student de al tatălui Mayei ce își petrecea destul de mult timp în casa lor iar când acesta a părăsit țara pentru a vizita alte locuri, Maya a rămas în continuare fascinată de el și aștepta cu interes scrisorile lui pline e detalii din călătorii. Richard ocupă un loc important în carte și în cursul vieții Mayei.

Declarându-se veșnic îndrăgostită de Richard, m-a surprins când a răspuns avansurilor lui Ralphe-un prieten de al fratelui ei- și mai ales când a hotărât să fugă cu el. În acest punct eram sigură că Maya îl iubește la nebunie pe Ralphe și am fost la fel de surprinsă ca și ea când am văzut că simțea lângă el ca lângă un străin. Dar cum toate au un rost în viață, decizia de a-l urma pe Ralph la Aden îi aduce Mayei șansa de a cunoaște ce înseamnă cu adevărat dragostea.

“Cine crede ca iubește doi bărbați în același timp nu îl iubește cu adevărat pe niciunul”

Maya a petrecut un an la Aden timp în care soțul ei s-a înstrăinat dând vina pe ea pentru modul în care cariera lui s-a schimbat după căsătorie. Tot în această perioadă l-a reîntâlnit pe Richard, acesta fiind vizibil deranjat de statutul Mayei.

Scrisorile lui Jonathan-fratele Mayei, doctor într-o altă unitate- îmi făceau pielea de găină. Chiar dacă erau scrise cu dragoste și căldură pentru sora lui, descriau nemilosul război în care prea mulți oameni nevinovați își pierdeau viața.

Moartea fratelui ei a fost ca o punte sau ca o jertfă oferită ca Maya să ajungă să cunoască adevărata dragoste… Maya a fost răpită de Rashad și oamenii lui pentru a fi dusă la sultanul lor, dintr-un loc izolat în care obișnuia să se roage pentru fratele ei. Maya reprezentând marfă de schimb în negocierile lor cu armata.

Drumul spre Ijar a fost greu pentru  Maya, dar a trăit alături de Rashad momente deosebite ce i-au făcut să se îndrăgostească.

“Două suflete care se găsiseră, fără să se fi căutat.”

Ajunși la palat, Maya și servitoarea ei au fost cazate în aripa femeilor și au fost foarte bune primite, dar când sultanul dădea semne că și-ar dori-o de soție, celelalte femei au încercat să o înlăture. Maya i-a cerut ajutorul lui Rashad și atunci a fost momentul când el a trebuit să aleagă… Maya, noua lui iubire sau tribul și loialitatea lui față de sultan-practic a trebuit să aleagă între viața lui și libertatea Mayei.

“Însă uneori Dumnezeu se arată surd la rugăciunile noastre, pentru că are alte planuri cu noi.”

 

Aici a fost punctul în care m-am enervat tare pe autoare și nu a durat foarte mult până m-a făcut să sufăr îngrozitor pentru cei doi. E drept că acele două nopți petrecute în deșert până să o predea pe Maya englezilor, m-au făcut să cred că pentru astfel de momente merită să renunțe la viața avută până atunci,dar tot nu puteam fi de acord cu direcția în care mergeau lucrurile.

Mi-au plăcut mult peisajele și modul în care erau descrise toate lucrurile-aproape că puteam simți mirosul de coriandru sau piper roșu… puteam atât de ușor să vizualizez toate locurile și să mă bucur de luna de șofran ce își ocupa locul pe cerul indigo al deșertului.

Mi-a mai plăcut în mod deosebit familia Mayei, mătușa Elisabeth, servitoarea ce a însoțit-o în deșert și Richard-un personaj real-o personalitate istorică ce descria atât de frumos tot ceea ce vedea sau trăia. Mi-a plăcut și ideea de destin- lucrurille se întâmplau după spusele țigăncii ce citea în palmă.

 

O carte deosebită cu un final surprinzător!