Să o cunoaștem mai bine pe Cezara Zamfir

Cezara Zamfir este o tânără autoare debutantă, din Iași. Eu, cea de pe locul doi, apărut la Libris Editorial și am de gând să vă vorbesc curând despre ea. Până atunci, să o cunoaștem mai bine pe Cezara Zamfir!

• Descrie-te într-un cuvânt!
• Zâmbet 🙂

• Ce voiai să te faci când vei crește mare?
  • Inițial am vrut să mă fac polițistă, apoi doctor și mai târziu, psiholog. După ce am citit „Contele de Monte Cristo” mi-am dorit să devin scriitoare și de atunci nu a mai intervenit nici o schimbare în direcția asta.

• Calități….cum le pui în evidență?
  • Să știi că nu sunt conștientă de toate calitățile pe care le dețin deoarece am tendința de a deveni prea critică la adresa mea ca persoană. Totuși, cred că cel mai bine îmi pun calitățile în evidență prin interacțiunile cu oamenii de la care am mereu ceva de învățat, de la cei care mă surprind prin gesturi mici și de la cei care știu să vadă dincolo de aparențe: îmi evidențiez calitățile alături de oameni care știu să facă o critică constructivă, care nu mă judecă sau care încearcă mă schimbe ci mă acceptă așa cum sunt.

• Defecte…le ascunzi sau te ascunzi după ele?
  • Cred că cel mai important lucru e să devii conștient de defectele pe care le ai și abia apoi poți alege dacă le înfrunți sau nu. Eu personal cred că există două tipuri de defecte: cele mici care fac parte din caracterul unui om și nu afectează pe nimeni și cele majore care trebuie analizate și eventual eradicate. Am din ambele, destule cât pentru toată familia și zic asta pentru că îmi place să mă concentez mai mult asupra defectelor decât a calităților. E un fel de obsesie benefică aș zice, să mă analizez constant și să încerc să „repar” cât de mult pot la mine. Oricum ar fi, defectele nu pot fi ascunse prea mult timp într-o interacțiune de lungă durată așa că nu văd rostul investirii energiei în a le ascunde când putem investi acea energie în a le corecta.

Eu, cea de pe locul doi se poate cumpăra de aici!

• Cine te-a format, ca sa devii omul de astăzi?
  • Aici îți pot spune că există o listă foarte lungă, care se împarte în 2 categorii: contact direct și indirect.
    • Contact direct: familia, prietenii, anturajele, profesori de la școală, oameni pe care i-am întâlnit din pură întâmplare și care și-au pus puternic amprenta asupra mea dintr-o singură discuție și pe care nu i-am mai întâlnit a doua oară.
      • Contact indirect: autorii care mi-au arătat că dincolo de realitatea în care trăiesc, există lecții puternice de viață și în așa zisa lume fantastică a cărților. De la ei am învățat ce înseamnă compromisul, sacrificiul, pasiunea, nebunia și nu în ultimul rând, devotamentul. Îți voi enumera doar câțiva din preferații mei, ordinea fiind aleatorie: Serghei Esenin, Doistoievski, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Cioran, Alexandre Dumas, Mark Twain, Simone de Beauvoir, Friedrich Nietzsche, Carl Jung, Ion Creangă etc.

• Exercițiu de imaginație: ce ai face într-o lume fără cărți?
  • Nu aș exista. Cărțile sunt hrană spirituală și un portal spre o altă lume, de unde pot prelua idei care să mă ajute în viața reală. În același timp, cărțile sunt medicamente pentru momentele în care simt că nu mă regăsesc în diverse contexte. O lume fără cărți ar fi o lume blestemată să trăiască la nesfârșit într-o realitate dură, fără pic de artă care să le mângâie sufletele. Nu aș putea trăi într-o asemenea lume.

„Cele mai importante două zile din viața unui om sunt cea în care s-a născut și cea în care a descoperit de ce.” – Mark Twain.

• Cine este cel mai mare fan al tău?
  • Nu există doar unul. Sunt toți cei care, prin orice fel de gest, acțiune, opinie sau îndemn, au contribuit la ceea ce sunt eu astăzi: un om care și-a îndeplinit un vis publicând o serie de gânduri și fapte desprinse din imaginație care au prins forma cărții „Eu, cea de pe locul doi”. Eu îi numesc reflexia sufletul meu în lume.

• Ce carte crezi că ar trebui să se studieze obligatoriu în școli?
  • Îmi este foarte greu să aleg doar una, dar ca să mă rezum la contextul în care ne aflăm noi în momentul de față din punct de vedere politic, aș spune „Ferma animalelor”. În aceeași măsură, cred că este vital pentru tineri să cunoască fragilitatea ființei umane și să înțeleagă de ce de cele mai multe ori nu timpul ci noi înșine ne suntem cei mai mari dușmani prin „Ecleziastul vesel” al lui Andrei Vieru, „Jurnalul fericirii” al lui Steinhardt și „Portretul lui Dorian Grey„ al lui Oscar Wilde.

• În loc de „la revedere”!
  • Vreau să îți las citatul meu preferat pe care îl consider, în mod subiectiv, o piatră de temelie a ceea ce sunt acum: „Cele mai importante două zile din viața unui om sunt cea în care s-a născut și cea în care a descoperit de ce.„ – Mark Twain. Prin ochii mei asta înseamnă să nu încetezi niciodată să te descoperi, să îți testezi limitele și de ce nu, să le depășești încercând să dai lumii tot ce ai mai bun. Cu toții avem un anume scop în viață iar datoria noastră este să îl căutăm constant iar când îl găsim, indiferent de vârstă, să facem tot posibilul să-l fructificăm la maximum.