Să o cunoaștem mai bine pe Olga Menai

Zilele acestea Olga Menai mi-a răspuns la câteva întrebări și vă invit și pe voi să o cunoașteți mai bine!

• Descrie-te într-un cuvânt!
  O întrebare grea, dar una peste alta, cel mai bine mă regăsesc în cuvântul sensibilitate. Până și prietenii mei spun că sunt o “sensibiloasă”.

• Ce voiai să te faci când vei crește mare?
  Aici este simplu. Eu mereu m-am visat scriitoare. Când eram mică, dacă închideam ochii, mă vedeam într-o casă aflată pe malul unui lac, unde se auzeau păsărelele ciripind, unde totul mirosea a iasomie. Eu, îmbrăcată într-o rochie albă, vaporoasă, scriam cu patos.
  Realitatea nu este departe de acest vis din copilărie. Măcar am rochia vaporoasă și, din când în când, aud păsărele în capul meu.

• Calități….cum le pui în evidență?
  Nu sunt cea mai modestă persoană, dar nici nu mă dau în vânt după lauri. Nu sunt eu aceea care să bată tobele pentru a demonstra ceva, ci mai degrabă, prefer să stau în umbră.
  Când este vorba despre calități, nu cred că este nevoie să fac ceva anume pentru a mi le scoate în evidentă, acum depinde și despre ce vorbim. De exemplu, fac astfel încât ochii mei să iasă în evidență, că deh, ochi frumoși ca ai mei, rar mai vezi, dar nu merg pe stradă aruncând în stânga și dreapta cu daruri pentru a evidenția faptul că eu sunt darnică.
  Lăsând gluma la o parte, calitățile sunt precum piciorele lungi și drepte. Când le ai, se văd pur și simplu, dacă nu, asta este, ghinion de neșansă, viața e grea, cum ar spune profesoara mea din facultate.

Cărțile autoarei Olga Menai se găsesc aici!

• Defecte…le ascunzi sau te ascunzi după ele?
  Aici, Slavă Domnului, nu duc lipsă. Nu le ascund, mi le asum, dar nu știu sigur despre a doua variantă. Dacă stau să mă gândesc bine, au fost cazuri în care am făcut-o. De exemplu, deseori dau vina pe timiditatea mea și refuz să fac anumite lucruri.
  Defectele, ca și calitățile, fac parte din noi. Ele fac diferența.

• Cine te-a format, ca sa devii omul de astăzi?
  Nu cred că pot da un nume, pentru că sunt multe persoane care și-au pus amprenta, dar mai ales, multe experiențe. Sunt ceea ce sunt, datorită sau grație experiențelor pe care le-am avut. Rămânând la persoane, în primul rând, familia mea, câțiva profesori și câțiva prieteni.

• Exercițiu de imaginație: ce ai face într-o lume fără cărți?
  Ce lume tristă. Ei bine, într-o lume fără cărți, aș avea mai mult timp liber. Timp pe care l-aș petrece scriind, asta dacă ar exista această variantă. Dacă nu, m-aș preocupa mai mult de celelalte pasiuni ale mele, grădinăritul și… iubitul.

Despre Între eden și infern v-am vorbit aici

• Cine este cel mai mare fan al tău?
  Eu nu am fani. Ce am făcut ca să am fani? Și nici nu cred că are cineva nevoie de fani. Referitor la activitatea literară, sunt persoane care mereu m-au încurajat și m-au apreciat.
  Mama mea a fost persoana care mi-a insuflat această pasiune, și totodată, persoana care m-a încurajat să scriu. Țin minte că atunci când am apărut în prima antologie, cu câteva poezii, a plâns. Acum, soțul meu este acela care face asta.

• Ce carte crezi că ar trebui să se studieze obligatoriu în școli?
  Consider că în școli se pune un accent prea mare pe partea teoretică. Știu că noua generație de profesori introduce tot mai multe ore interactive, dar chiar și așa, cred că este necesar de mai multe activități practice.
  O carte de genul “Codul bunelor maniere” cred că s-ar integra bine. Nu spus asta pentru aș considera că elevii nu sunt educați, însă o astfel de carte ar putea genera la ore o serie de discuții educative, cu exemple, cu diverse jocuri adecvate fiecărei categorii de vârstă.

• În loc de „la revedere”!
  Spor la dat pagina!

Mulțumesc, Olga Menai, pentru timpul acordat! Multă inspirație și succes îți doresc!