Monolit. Era visurilor – Andrei Perhineac

Deși nu era în plan pentru luna aceasta, vineri noapte am pus mâna pe Monolit. Era visurilor. Ei, surpriză! M-a acaparat total și nu am mai lăsat-o până când nu am terminat-o.

Monolit. Era visurilor este o carte surprinzătoare! Încă din prefață autorul ne avertizează să nu avem prea multe așteptări și ne anunță că nu va lungi întâmplările doar de dragul paginilor. Recunosc că atunci când am citit avertizarea aceasta, m-am gândit că iar am dat peste o carte care e scrisă pe repede-înainte și iar voi fi nevoită să scriu o recenzie nu prea plăcută. Știți voi, una din aceea care, după publicare, îți aduce un block sau, în cel mai bun caz, un prieten mai puțin în listă.

Ei, bine, după primele trei pagini citite mi-am regretat gândurile. Poate faptul că în aceste pagini este înșirată viața autorului, iar toate atrocitățile pe care le-am citit nu aveau deloc iz de fantezie, m-a făcut să îndrăgesc atât de mult lectura aceasta. Poate a fost modul autorului de a prezenta, de a-și asuma și a povesti… Poate! Nu știu exact de a fost, dar știu că mi-a plăcut. Deși Monolit. Era visurilor este o scriitură simplă, care duce cu gândul la un jurnal, autorul are acel ceva care te face să vrei să citești mai mult și mai mult.

Monolit. Era visurilor de Andrei Perhineac – o carte surprinzătoare

În Monolit. Era visurilor de Andrei Perhineac, putem urmări parcursul acestuia încă de când era foarte mic. Încă de când mama sa încerca să scape de el prin metode absolut oribile. Doamne! Citind acele întâmplări, mă rugam să nu fie adevărat. Să nu existe astfel de părinți, să nu existe copii atât de chinuiți. Și totuși, eram conștientă că probabil sunt copii care o duc și mai rău.

Deși nu a avut o copilărie prea normală, mi-a plăcut parcursul lui Andrei. Îmi place ce am citit despre bărbatul care a devenit și admir curajul și determinarea lui. Să înveți să te descurci și să treci peste toate nenorocirile la care te-au supus cei care ar fi trebuit să te apere, este mare lucru.

Nu vreau să vă spun prea multe despre viața pe care autorul a expus-o în cartea sa. Deoarece are doar 122 pagini, v-aș strica plăcerea lecturii. Pot doar să vă îndemn să puneți mânuța și să citiți Monolit. Era visurilor. Sunt sigură că nu veți regreta. Carte a apărut la Libris Editorial și se găsește aici.