ORELE ÎNDEPĂRTATE de KATE MORTON recenzie

Kate Morton a ajuns una din autoarele mele preferate. I-am citit aproape toate cărțile traduse la noi și, cu fiecare, sunt tot mai atrasă și dornică să citesc încă ceva ce îi poartă numele. Am început cu Grădina uitată, am continuat cu Casa de lângă lac și Păzitoarea tainei, iar zilele trecute am terminat și Orele îndepărtate. 

Orele îndepărtate – o carte captivantă

Am observat că fiecare carte de a ei pe care am citit-o, mi s-a părut fabuloasă, deosebită și greu de egalat dacă e vorba despre mister sau despre relațiile dintre membrii unei familii. Aici, în Orele îndepărtate, misterul parcă s-a mai risipit pe parcurs, dar legăturile dintre personaje și dorința de a le afla povestea, m-a ținut acolo până la final.

Kate Morton abordează tot timpul diferite teme dure, iar aici a pus mare accent pe presiunea pe care o pun părinții asupra copiilor, pe modul în care le distrug viața hotărând în  locul lor și crezând că ei știu mai bine ce viață ar trebui să aibă copilul, chiar și la maturitate, chiar și după moartea lor. Subiectul acesta mă atrage. Tot timpul încerc să învăț din lecturile ce abordează acest subiect, iar Orele îndepărtate va rămâne una din cărțile de care îmi voi aminti cu drag.

Orele îndepărtate – despre război și urmările lui

Edie lucrează la o editură care nu îi aduce cine știe ce venit, dar e un loc de suflet pentru ea. Edie este o fire mai retrasă, nu are prea multe relații de prietenie, iar de iubitul ei tocmai ce s-a despărțit. Nu are o relație apropiată cu părinții săi și se tot chinuie să își facă curaj să le spună despre despărțire.

Edie trece pe acasă și se întâlnește ocazional cu mama ei care, la rândul său, este destul de retrasă.
Când mama ei primește o scrisoare care a întârziat câțiva zeci de ani, este extrem de marcată de conținutul acesteia. Edie reușește să afle doar că vine de la o veche prietenă, o femeie la care a locuit în timpul războiului când a fost trimisă de acasă pentru a rămân e în siguranță.

Orele îndepărtate – despre secrete și devotament

Ajunsă în zona castelului Milderhurst, curiozitatea a împins-o să afle mai multe despre locul în care a locuit mama sa și autorul unei cărți pentru copii dragă ei. Deși vizitele la castel erau oprite, Edie a reușit să intre acolo pentru o oră. Când le-a cunoscut pe surorile Blythe și a văzut cât de dărăpănat era castelul, a rămas oarecum impresionată. Sora cea mai mică, Juniper, suferea de o boală mintală declanșată de o decepție suferită în tinerețe. Când Juniper a strigat-o pe Edie pe numele mamei
sale, aceasta a fost extrem de surprinsă. Tot atunci, la prima vizită, Edie și-a dat seama că celelalte două surori nu voiau ca Juniper să rămână singură cu cineva de frică să nu povestească ceva doar de ele știut.

Edie credea că acolo s-au petrecut mai multe lucruri și nu înțelegea de ce mama sa evita să vorbească despre perioada în care a locuit la castel. Povestea surorilor Blythe o atrăgea și voia să afle mai multe despre ele. Deși nu credea că va mai vizita vreodată castelul, lucrurile nu au stat deloc așa și Edie are șansa să dezlege misterul ce înconjoară castelul.

Mulțumesc, Libmag, pentru această carte extraordinară!