VOX – Christina Dalcher

Nu mai este nicio noutate pentru nimeni faptul că ador cărțile de la Rao. Bineînțeles că am mai nimerit de-a lungul timpului și cărți mai puțin wow, dar majoritatea sunt pur și simplu geniale. Atunci când vreau să aleg un thriller captivant, sunt sigură că la Editura Rao îl găsesc. Chirurgul este un astfel de thriller și este extrem de greu de egalat. Tot la Rao găsesc și cărți de dragoste, care îmi rămân mult în minte – precum aceasta – sau ficțiune istorică absolut fascinantă – precum aceasta. De curând am descoperit și o distopie foarte faină, care a propulsat mult genul în lista preferințelor. VOX de Christina Dalcher m-a trecut printr-o mulțime de stări. Am trecut de la șoc la furie, de la furie la groază, de la groază la resemnare și apoi iar la furie. VOX este un roman captivant. Un roman pe care nu îl poți lăsa ușor din mâni. Acest roman vorbește despre greșeala de a fi pasiv și despre oamenii care profită de pe urma nepăsării noastre.

”Singurul lucru necesar pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic.”

Jean McClellan este un neurolingvist. Unul genial care căuta, împreună cu echipa sa, un tratament pentru afazia Wernicke. Bine, asta se întâmpla înainte ca lucrurile să o ia razna în țara ei. Din cauza unei doctrine religioase, care avea ca scop reinstalarea valorilor familiei tradiționale, femeile nu mai aveau dreptul să muncească sau… să vorbească! Inedit, nu-i așa? Pentru mine așa a fost. Nu am mai citit niciodată o astfel de carte și m-a încântat la culme.

Pentru femeile ca Jean această nouă lege era foarte greu de respectat. Ea nu era genul de femeie supusă, iar acum a ajuns să regrete fiecare moment în care și-a ignorat datoria socială și nu s-a prezentat la vot sau nu a ripostat atunci când a considerat că lucrurile nu sunt așa cum ar fi trebuit. Cel mai dificil lucru pentru ea, era să își privească fiica cum devine ceea ce sistemul își propusese să facă din toate femeile. De asemenea, faptul că fiul său cel mare împărtășea această doctrină, o deranja peste măsură. Dar ce putea să facă? Cum să îi explice ce e normal cu doar 100 de cuvinte pe zi?

VOX – puterea este în mâinile noastre

Jean nu știa ce trebuia să facă, dar știa că trebuia să facă ceva. Șansa a venit atunci când i s-a cerut să își ducă la bun sfârșit munca, pentru a-l ajuta pe fratele președintelui. Din această poziție Jean și-a permis să negocieze câteva lucruri, dar oare va reuși vreodată să schimbe noul sistem? Va reuși să le ofere copiilor ei o viață normală?

După cum spuneam și mai sus, cartea aceasta m-a trecut prin diferite stări. Neputința a pus stăpânire pe mine, iar furia a fost omniprezentă. Faptul că și fetițele erau supuse aceluiași tratament m-a îngrozit. Doar gândul că Maia mea ar trebui să se supună acestei orori îmi instala starea de revoltă. Ce poți face ca părinte în situația aceasta? Cum îi explici unei fetițe că ea nu are voie să vorbească, chiar dacă frații ei vorbesc mereu vrute și nevrute? Un scenariu greu de digerat, cu impact puternic, care ne trezește la realitate și ne pune în gardă cu privire la pericolul îndoctrinării și a ignoranței. Cartea se găsește aici.